umilinta

Tu cum suporti umilinta?

Sa ti se spuna ca gresesti, atunci cand gresesti, te poate face un om mai constient, dar nu neaparat mai fericit. Chiar daca nu esti genul de persoana care simte nevoia sa aiba ultimul cuvant intr-o discutie, s-ar putea sa resimti ca o intepatura atunci cand cineva iti subliniaza erorile. Durerea poate fi mai accentuata daca ai si audienta – sa ti se atraga atentia ca gresesti de fata cu alte persoane te poate face sa te simti jenat si umilit.

Chiar si unii dintre cei mai apropiati prieteni pot fi brutali in exprimare si cam insensibili atunci cand se confrunta cu greseli. Multi oameni au tendinta sa-ti sublinieze rautacios greseala, folosind plini de incantare replica “Eu ti-am zis!”. In functie de cat esti de sensibil, vei trece cu usurinta peste acest episod, dar cel mai probabil vei avea tendinta sa te retragi imbufnat intr-un colt, dorindu-ti sa existe o cale prin care sa potisa dispari pur si simplu.

Cultura joaca, de asemenea, un rol in determinarea raspunsurilor oamenilor la umilire: in unele societati, pastrarea aparentelor este evaluata mai presus de toate, si cand cineva iti dovedeste in public ca ai gresit constituie o incalcare dramatica a valorilor.

Totusi, sa ti se spuna ca ai gresit, nu trebuie sa implice umilire. Persoanele apropiate si familia iti vor atrage atentia cu tact, poate intr-un mediu privat, cand nu este nimeni de fata. Daca ai pus furculita pe dreapta in loc de stanga atunci cand ai aranjat masa, o ruda te poate lua deoparte ca sa te corecteze discret, sau poate face  schimbul pentru tine atunci cand nu esti in camera. In cazul in care greseala este una care ti-ar putea crea probleme in viitor, aceasta persoana ar putea sa te instruiasca in mod corect cum sa faci fata situatiei, astfel incat sa eviti o umilire ulterioara.

Asa ca, a fi corectat nu trebuie sa insemne intotdeauna ca esti umilit. Cu toate acestea, daca esti corectat intr-un mod care te face sa te simti rusinat, este putin probabil ca te vei simti confortabil, indiferent de background-ul cultural.

Luata la extrem, umilirea este o tactica de baza in tortura, folosita de-a lungul timpului in inchisori sau in diverse tipuri de agresiuni domestice. De la locul de joaca pana la locul de munca, unii indivizi speculeaza orice oportunitate de a-i umili pe altii, in special atunci cand exista o audienta de impresionat.

Umilinta este definita ca emotia pe care o simti atunci cand reputatia ta este patata in ochii altora. Te superi pe tine insuti atunci cand faci o greseala sau cand nu cunosti un raspuns, dar daca nu sunt alte persoane in jur, asta este tot ceea ce simti. Ca sa ajungi sa te simti umilit, este nevoie ca altcineva sa fie martor la greseala ta.

Cum oricine poate recunoaste din experientele proprii, umilinta este o stare emotionala extrem de negativa.

In mod surprinzator este un subiect destul de rar abordat in studiile psihologice. Alte emotii negative negative – furie, anxietate, gelozie, teama –¬† fac mai des obiectul unor investigatii de laborator, poate pentru ca abordarea lor are astfel de implicatii practice evidente: furia afecteaza sanatatea; anxietatea poate afecta performanta; gelozia poate duce la un conflict in relatie; frica poate favoriza dezvoltarea unei fobii. Umilinta este neplacuta, dar cel putin la suprafata, nu pare a avea si alte consecinte.

Ca si in cazul celorlalte emotii, fiecare suporta umilinta in functie de cum interpreteaza situatia. Potrivit studiilor, modul in care te simti este influentat direct de felul in care gandesti. Shakespeare a scris in Hamlet cel mai bine despre asta: “Nu exista nimic bun sau rau, numai gandirea clasifica astfel lucrurile.”

Salut! Iti place acest post? Da-l mai departe!

Leave a Comment